andreibartesch.com

Anul trecut am fost de vreo 2-3 ori prin club Office in Bucuresti, dar niciodata sa vin si sa stau acolo toata noaptea. De fiecare data soseam din alt loc: restaurant, bar sau club. Ultima data cand am mers a fost in prima sambata din an, cred ca era 3 ianuarie, si mi-a placut cel mai mult. De ce? Pentru ca, incepand cu anul 2009, clubul Office Bucuresti a devenit club pentru nefumatori.

Scriu acest post deoarece vreau sa laud initiativa proprietarilor acestui club pentru ca l-au transformat intr-un club de nefumatori. Tin sa precizez ca eu sunt un fumator moderat. Am avut in viata mea 2 tentative esuate de a ma lasa de fumat, iar acum mi-am propus ca in primele 3 luni din 2009 sa ma las de fumat. Sper sa reusesc. Revenind, vreau sa precizez ca a fost prima data cand am petrecut intr-un club in care nu se fumeaza. Imi doream acest lucru si s-a intamplat. Senzatia este placuta si te distrezi mai bine, iar acest lucru o spune chiar un fumator. Singurul loc unde am observat ca se fumeaza este la toaleta. Cand am mers la toaleta imi dadusera lacrimile, din cauza fumului, in doar 3-4 minute cat am stat acolo.

De ce cred eu ca foarte bine ca nu se fumeaza in club Office, in acest caz:

• parul, hainele si tot corpul nu se imbiba cu fum de tigare. Cand am ajuns acasa camasa inca imi mai mirosea a lenor.
• respiri mai bine, nu te ustura ochii, respiratia nu iti mai miroase (chiar daca esti nefumator, tot iti miroase un pic gura de la fumul pe care il respiri). A doua zi dupa ce m-am trezit respiratia nu imi mirosea, respiram bine, nu eram ragusit si in plus nu simteam ca am petrecut toata noaptea intr-un club.
• daca bei, te imbeti mai usor. Unele persoane cu care am fost au baut si se mirau ca nu s-au imbatat sau cu greu au intrat in lumea lui Bahus.
• vezi tot clubul. Stateam in mijlocul clubului si ma uitat in toate partile. De data aceasta, cand nu se fuma in club, se vedea clubul pana in cel mai indeprtat coltisor. Inainte cand se fuma nu dezluseai toate persoanele si locurile din club.
• femeile/barbatii ii vezi clar si nu te pacalesti cand abordezi sau esti abordata.
• chiar daca esti fumator fumezi mai putin si te vei simti mai bine. Fumatorii din grupul cu care am fost, cam faceau ture pe la toaleta sa fumeze dar au fumat putin. Intradevar cei majoritatea au spsus ca e cam greu sa bei fara sa fumezi, dar eu cred ca te poti obisnui. Eu nu am fumat deloc in aceea seara si m-am simtit foarte bine.
• se spune ca esti mai viril iar hormanii tropaie mai tare in tine, daca iti petreci seara intr-un club unde fumatul este strict interzis. Cand ajungi acasa, in compania unei persoane de sex opus ai sanse sa te simti si mai bine (nu bag mana’n foc, dar ramane de experimentat).

Cum este Clubul Office?!

• se afla la subsol, ca marea majoritate a cluburilor si barurilor din zonele centrale a Bucurestiului;
• adresa: str. Tache Ionescu, nr. 2, sector 1; in zona Piata Amzei, la intersectia cu strada Mendeleev, langa Trattoria Il Calcio;
• amenajarea interioara: o combinatie de glam, mobilier de birou, de aici si numele clubului, cu tente spre high class sau cum e la moda acum society club; pe scurt designul interior este foarte frumos peste media cluburilor bune din Bucuresti;
• muzica: placuta, comerciala, dansabila, mixata foarte bine; genuri diferite de la house, disco, latino, ‘90 la hip-hop;
• animatoarele sunt ok si danseaza bine, tinuta lor e placuta vizual;
• luminile nu reprezinta punctul forte al clubului poate si datorita spatiului, cam iti bate in ochi de multe ori si devine deranjant;
• preturile. Pretul de intrare era la inceputul anului, fara sa fie vreo seara speciala, de 20 lei. Plateai si primeai un card cu care puteai sa iti platesti consumatia. Preturile la bar deasemene destul de accesibile pentru zona de cluburi din Bucuresti. Un redbull era aprox. 12 lei si o cola parca 8 lei;
• spatiul interior este reprezentat de un culoar larg in forma de U, unde barul este in interiorul U-ului. Cum intri mesele se afla pe partea dreapta si barul pe stanga. E oarecum mic spatiul. Am nimerit o data cand era plin iar ultima oara la jumatate de capacitate si aceeasi impresie am avut-o, un spatiu nu prea generos dar care nu te impiedica sa te simti bine.
• barmani sunt ok, o data mi s-a parut ca unul e prea figurant si parca imi face nu stiu ce onoare ca ma serveste. Boul nu isi dadea seama ca eu eram clientul si el isi castiga existenta de pe urma clientilor, dar exista specimene si specimene.

Sper sa se deschida si cateva cafenele pentru nefumatori, poate si baruri iar cluburile pentru nefumatori sa devina cat mai multe. Mai stie cineva cluburi, baruri sau cafenele pentru nefumatori?

Era o duminica ploioasa spre seara, undeva prin august. Dupa o seara prin cluburi, m-am trezit si imi era cam foame, iar frigiderul era mai mult decat gol. Vorbesc cu Ramy sa mergem sa mancam undeva, undeva unde nu am mai fost. A sugerat sa mergem la Caru cu Bere. M-ai fusesem acolo. Ramy o suna pe Mirela sa o intrebe daca vrea sa mearga si ea. Au hotarat sa mergem la restaurantul Burebista la recomandarea Mirelei. Ajungem dupa o ora. Eram deja 4. Eu, Ramy, Mirela si Andrada.

Se pare ca a mai mancat si Alex la Burebista

Restaurantul Burebista se afla pe Calea Mosilor la nr. 195, sector 2. Mai exista unul, tot restaurant Burebista dar cu specific vanatoresc pe strada Batistei nr. 14. Am parcat oarecum repede cu toate ca era plin prin de masini in jur. Restaurantul se afla la parterul unui bloc care e plin cu conducatori auto si mi-a fost teama ca o intampin dificultati la parcare. Am parcat in fata restaurantul si cum am coborat din masina, hop a sarit si “paznicul” restaurantului cu o umbrela dupa el sa ne escorteze pana la intrarea in restaurant. Cum fetele au fost multumite de “tratatie” am scos 3 lei si i-am oferit binevoitorului paznic. Sa uitat la mine si a bombanit: “Doar atat?!”. Atunci mi-am dat seama ca paznicul probabil castiga uneori mai mult ca mine intr-o luna buna.

Am intrat si ne-am asezat la masa. Apare ospatarul, mai in varsta decat restul ospatarilor din alte restaurante, ceea ce ma mirat la prima vedere. Comportamentul lui era oarecum exemplar pentru un ospatar dar la limita unui ospatar smecheras, dupa cum am dedus din gestuculatie, intonatie si comportamentul lui. Am privit prin restaurant si mi-am dat seama ca toti erau acelasi gen.

Ne uitam in meniu si ne hotaram ceea ce dorim. Evident ceea ce am ales nu mai era facut deoarece “se prepara numai pentru  pranz” INtrebam ospatarul ce maia re atunci. Evident ca a spus “restul preparatelor din meniu”. Am uitat imediat de ciorbele traditionale romanesti cu toate ca trecusera doar 4 ore de la pranz. Ne mai uitam toti 4 in meniu si pana la urma comandam doar felul doi.

Preturile ok pentru un restaurant cu specific romanesc de calitate medie in sensul ca nu o dadeau in nesimtire doar pentru ca era un restaurant cu concept. Am savurat o tigaie picanta, pomana porcului, sarmalute in foi de vita cu mamaliguta, bulz ciobanesc (parca!). Am mancat un pic la comun ca sa vedem daca mancarea este buna.

Mancarea a sosit repede, a fost gustoasa si servirea ireprosabila. Nu a fost excelenta pentru a ma face sa mai trec pe acolo si alta data dar mai mult decat buna pentru acel moment.

Problema. Evident ca nu totul putea sa fie perfect. Cand savuram linistiti mancarea si-au inceput spectacolul formatia restaurantului. Formatia era compusa din 4 domni. Vocalistul, un domn imbracat in haine traditionale romanesti cu o figura de lautar 90% dar cu voce 100%. Era insotit de un tanar cu acordeun cu o camasa specifica straielor traditionale si cu pantaloni D&G si pantofi de manelist. La viaoara si bas doi domni mai la varsta a doua, “trecuti prin viata de lautari”. Cantau destul de placut. Era bine de fapt, deoarece cantau la doua mese departare de masa noastra. Noi zambeam, ne simteam bine, glumeam dar deodata am vazut ca s-au mutat la alta masa. La cea de langa noi. Initial am crezut ca ei canta la cerere dar de fapt situatia nu statea chiar asa. Acolo au cantat 3 melodii iar la a patra s-au oprit si au facut o pauza, au vorbit membri formatiei intre ei si-au impartit bani si se uitau catre noi.

Evident ca au venit in spatele meu, fiind sigurul barbat, si imi cantau la ureche despre cucerirea domnisoarelor fecioare, melodii din Bucurestiul de alta data. Mancarea imi intra cu noduri apa cu goluri de aer. Canta o melodie, noi inca zambeam, canta a doua melodie, noi nu prea mai puteam sa mancam, canta a treia melodie, ne uitam unii la altii si ne intrebam daca mai pleaca sau nu. S-au orpit. Am crezut ca pleaca. Ne-am inselat. Vocalistul ne intreaba:

“Aveti o preferinta?”

Ne uitam unul la altul mirati ca noi de fapt eram niste profani in muzica lautareasca de restaurant. Ne uitam la vocalist si ridicam din umeri. Cel de la vioara zice cu voce tare sa auda jumatate de restaurant: “Maeeestree, alegeti dumneavoastra”

M-am simtit ca intr-o piesa proasta de teatru. Deja mancarea nu mai avea gust. Ramy imi intinde 20 de lei si imi spune:

“Mai pune si tu si sa le dam bani sa plece”

Asa am si facut cu 40 de lei au plecat foarte bucurosi, parca au invins. Am simstit ca am dat bani la niste cersetori de care nu mai scapam.

Asadar macarea, localul, servirea, atmosfera, restaurantul, ospatarul, parcarea a fost ok. Paznicul parcarii si formatia restaurantului nu a fost ok. Ne-am simtit jefuiti. Nu am dorit sa ne cante, ne-au cantat pana la urma, am dat bani ca sa ne lase sa mancam si au facut impresie proasta, cel putin noua, poate altora le place, dar noua nu.

De atunci nu am mai fost pe acolo.