andreibartesch.com

Pentru turisti din Mamaia recomand sa mancati la restaurantele din Constanta si nu la cele din statiune. Sunt foarte putine restaurante in statiunea Mamaia la care merita sa te “aventurezi” la masa.

Restaurantele din Mamaia:

- au mancare in general ok si chiar gustoasa dar ce se intampla in spatele usii de la bucatarie tine de filmele horror;

- investitiile in restaurantele/terasele/fast-food-urile din statiune sunt minime sau uneori inexistente; (nu se iau in calcul varuirea locatiei si stergerea geamului dupa perioada din extrasezon)

- angajatii sunt necalificati, neinstruiti si cu gandul la bacsis iar servirea de multe ori lasa de dorit;

- angajatii sunt de multe ori mai putini decat este necesar;

- proprietarii sunt de multe ori”afaceristi” locali pusi pe capatuiala;

De ce restaurantele din statiunea Mamaia au aceste conditii?

Nici un proprietar, care vrea sa obtina in profit anual frumusel in 4 luni, nu o sa investeasca in echipamente de bucatarie noi, in personal calificat, in respectarea normelor igienico-sanitare, in amenajarea locatiei, in promovare.

Acesti afaceristi vor prefera sa plateasca cu plicul pentru vadul comercial si pentru a nu respecta legea.

In concluzie recomand sa mancati la restaurantele din Constanta.

Cateva exemple: Bueno, New Pizzico, Irish Pub, Marco Polo, Crazy, Rustic si multe altele.

Cateva poze cu Portul Tomis, Constanta:

• apus de soare din portul tomis surprins de pe dig;

De la Diverse

• fantana arteziana din portul tomis surprinsa la apus de soare in vara lui 2005;

De la Diverse

• portul tomis din larg;

De la Diverse

Era dupa-amiaza zilei de 24 decembrie 2008, ajunul Craciunului, iar eu eram inca eram la munca. Avem deja bagajele facute din seara precedenta. Mi-am terminat repede treburile pe la munca si am decolat cu placere catre Constanta.

Prima parte a vacantei de iarna a fost in orasul natal, in Constanta.

Pe drum am fost impreuna cu Ana, Ramy si Adina. Din senin anticul meu casetofon nu a mai prins nici un post de radio si s-a oprit. Ramy a venit cu ideea de a juca un joc. Jocul de numeste: “ce poti sa pui intr-o sticla de plastic de 2 L”. Mai pe scurt orice lucru care poate sa intre pe gatul sticlei si poate incapea in sticla. Noi am zis ca este usor si ca poate dura mult timp pana terminat lucrurile respective. Ei bine dupa 1 ora deja nu mai puteam sa bagam nimic. Ideea e ca daca bagi un obiect dintr-o categorie nu poti sa mai bagi si altul din aceeasi categorie. De exemplu: daca bagi apa, nu mai poti sa bagi suc, bere, vin sau lucruri asemanatoare. Daca ai bagat o visina nu mai poti sa vii sa introduci si o cireasa. Cred ca ai prins ideea jocului.

Am ajuns acasa. M-am vazut cu ai mei, am mancat in familie, discutii normale, am facut planul de “bataie” pentru vizitele de Craciun si m-am pregatit sa ies in oras. Am dat telefoanele de rigoare si am hotarat sa iesim in club Two. Am fost si am luat-o pe Laura, tipa cu care am petrecut aproape toata vacanta de iarna, si pe rstul persoanelor. Clubul Two a fost singurul club deschis in seara de ajun, fiind astfel oarecum gol dar tot asa de frumos cum m-a asteptam. Nu am stat mult deoarece toti eram obositi.

A doua zi trezirea de dimineata, ca aveam de vizitat. Am ajuns cu familia la bunicii mei in Ovidiu. Am mancat din belsug, oarecum la foc automat. “Mai mananca, ce nu iti este foame?”, “Hai sa iti mai pun, vad ca iti place!”, “Incearca si felul asta de mancare, e delicios”. Uite asa m-am umplut cu toate bunataturile Craciunului, astfel incat ma puteam rastogoli daca ma impiedicam. Am ajuns acasa spre seara si am dormit. Trebuia sa ma pregatesc pentru iesirea din seara de Craciun. Am iesit cu Laura, Bogdan si prietena lui la un biliard. Biliardul l-am jucat la Centrul de distractii Europa. nu este cine stie ce, dar lumea merge foarte mult pentru bowling. Mesele de biliard sunt un pic cam nasoale, dar pentru amatori sunt exact ceea ce trebuie. Preturile ok, nu nesimtite, dar se merita sa mergi la o partida de biliard pentru relaxare si socializare cu prietenii. De fel mergeam cu baietii vineri seara, apoape in fiecare saptamana, cand eram in Constanta, deoarece aici gaseam mese libere in ultimul moment. Partidele s-au terminat nedecis. ori eu l-am batut pe Bogdan ori el pe mine. Cine si cum a avut noroc. Am jucat aproape 2 ore, pana ne-am plictisit si noi si fetele, si apoi am mers la o cafea in oras sa mai stam de vorba.

Am ajuns la Amsters Cafe Lounge, undeva pe bulevardul Tomis, mai jos de Capitol. Acum s-a aglomerat zona de cafenele. Partea proasta este cu locurile de pacare, un lucru care ma dispera in Constanta. Pana acum un an erau o gramada de locuri de parcare, acum sunt pe cale de disparitie. Cafeneaua frumoasa, cu gust amenajata, linistita, muzica in surdina, televizoare pe pereti, ok  ca si parere generala. Populatia in mare parte era formata din pusti de 16-20 de ai care scoteau mpustoaice la  un suc. De Laura nu aveam chef. Era un pic plictisitoare. Chiar ma intrebam de ce am fost deacord sa ies. Am dus-o acasa explicand ca vreau sa ies cu prieteni mei si ca vom iesi alta data impreuna in club. Si chiar asa doream sa fac. Am sunat-o si pe Ramy dar a dormit toata seara. In aceea seara a fost o mica tradatoare. Ea, cea care trage de toata gasca sa iesim a fost prima care ne-a tradat. A spus ulterior: “Cred ca am fost pedepsita de “sus”, ca tot anul am iesit si m-am distrat si acum am adormit!”

Am iesit cu George si inca 2-3 prieteni, tot in club Two. Ma gandeam ca o sa fie aglomerat. Si chiar asa a fost. O ingramadeala in primele 2 ore cum nu am mai vazut. Gandeam ca un om din marketing: “Parca e bautura la reducere”, “oare ce oferta/actiune promotionala sa faci ca sa fie tot timpul asa?”. Eu cu prietenii mei ne-am orientat bine si ne-am plasat la masa unor cunoscuti, am comandat de baut si am tras tare cot la cot. La un moment dat 2 au cedat. S-au retras. Vodka cu sprite nu prea merge la caldura, trasa repede in piept, in doar 1 ora si jumatate. Prin zona m-am intalnit cu cativa cunoscuti din Constanta, dar si persoane care locuiesc in Bucuresti si sunt din Constanta. Deja barmanii ma cunosteau cand mergeam la bar sa comand si stiau ceea ce doream sa comand, ca dovada a vizitelor dese in acest club. M-am simtit bine pentru ca mi-am petrecut seara ascultand muzica, dansand si stand cu persoane pe care le cunosc s-au le-am cunoscut in club. Am luat taxiul si am mers spre casa. Taximetristul a pus ceva muzica la cererea noastra. Am fost binecuvantati cu o manea excenlenta ), care mi-a amintit de vremurile de mult apuse, cand aparusera si le savuram cu placere. Am adormit in 10 secunde de cand am atins patul si m-am trezit a doua zi dupa-amiaza cu 10 apeluri de telefon nepreluate de la Laura si 2 prieteni.

Era deja 26 decembrie. Distractia pentru aceea seara era deja hotarata cu doua saptamani inainte. Vorbisem cu varul meu Sebi sa ne strangem la el, impreuna cu vechii prieteni de golaneala, sa bem si sa vorbim, mai pe scurt sa facem o petrecere in toata regula, cu bautura, mancare si muzica. Am hotarat sa venim cu prietenele, nu singuri ca in tinerete. Asadar aveam program cu Laura. Pana seara mai era destul timp.

Continuarea in partea a 2-a …

Cand ajung in Constanta ies mai mult prin oras dar imi mai vizitez si rudele si prieteni. Seara merg prin cluburi, mai vad si eu “poporul” din Constanta. De fiecare data cand am fost am gasit doar doua cluburi deschise: Club Two si Club Wish. Acum am inteles ca e deschis si Club Crush, pe care inca nu am apucat sa il vizitez. Asadar dupa cateva nopti petrecute in ambele cluburi mi-am format o parere despre amandoua.

1. Unde se afla?

Club Wish se afla in partea de nord a orasului, la intersectia bulevardului Tomis, care strabate orasul, cu bulevardul Lapusneanu, care face legatura dintre gara si statiunea Mamaia. Zona unde se afla se numeste Dacia ( de la fostul cinematograf Dacia).

Club Two se afla in zona veche, mai precis in zona Piata Ovidiu, pe strada Marc Aureliu, numarul 11. Mai precis, pentru cunoscatori, in spate la restaurantul New Pizzico.

2. Spatiul

Wish este clubul castigator la spatiul pe care il ofera clientilor. Acest lucru poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Avantajul il reprezinta capacitatea mare de clienti pe care poate sa il aiba, in schimb dezavantajul apare in cazul unei seri in care nu sunt destui clienti. Astfel clubul poate sa para gol, neanimat si chiar plictisitor, daca muzica nu este una care sa iti placa. Two este mai mic si cu o capacitate de “stocare” a clientilor mai mica fata de Wish, ceea ce face din el si in serile mai putin frecventate un club mai plin de viata.

Wish, beneficiaza de un loc imens la intrare pentru cei care doresc sa se odihneasca, sa respire un pic de aer curat si sa priveasca lumea care intra si iese din club, sau care merge la toaleta. E clar ca daca traversezi acel hol, vei fi privit sau privita (chiar dezbracata din priviri in cazul fetelor, asa ca atentie cum va imbracati si cum va miscati).

3. Persoanele care frecventeaza clubul.

Este clar ca fiecare club are clienti fideli, din ce am observat in serile in care am fost, ca sunt destule persoane (majoritatea fete) pe care nu le vezi in ambele cluburi, ci doar in unul din ele, amplasate in aceleasi zone ale clubului (la bar, la o anumita masa, sau anumit loc unde danseaza). Oricum, majoritatea sunt clienti ai ambelor cluburi, chiar si in aceeasi seara.

Media varstei clientilor difera. In clubul Two media varstei este mai mare, as aprecia undeva in jurul varstei de 25-30 de ani, in schimb in club Wish varsta este mai mica undeva intre 20-25 de ani (aprecierea varstei medii este dupa aspectul vizual, nu am intrebat pe nimeni).

In ambele cluburi se pot observa personalitati ce se doresc din sfera high class a societatii constantene, care vor sa fie in lumina reflectoarelor, dar si persoane simple, care vin la club sa danseze, sa bea si sa se distreze cu prietenii.

Vestimentatia este cat se poate de “colorata” si nu se prea diferentieaza mult, poate doar in club Two (pentru o persoana care se pricepe in arta vestimentatiei) se regasesc clienti cu o vestimentatie mai de bun gust sau care sa atraga atentia (in cazul persoanelor de sex feminin).

Pentru barbatii care merg sa agate, cu siguranta vor gasi mai multe oportunitati in clubul Two decat in Wish, fiind specimene mai rafinate, mai de bun gust si mai deschise spre socializare.

4. Preturi

Clubul Two se detaseaza fata de Wish, in ceea ce priveste preturile de la bar. Preturile sunt mai mari in clubul Two cu aprox. 10%. Daca bauturile energizante sunt la acelasi pret 12 lei, coca cola difera de la 6 lei in Wish la 7 lei in Two, iar un pahar de wiskey cu cola este la 14 lei in Wish si la 18 lei in Two.

Am mai observat un aspect, in ceea ce priveste plata consumatiei. Daca in clubul Wish barmanul te taxeaza exact cat face bautura ceruta si iti aduce tot restul, fara scuze de genul “nu am marunt”, “vino mai tarziu deoarece acum nu am sa iti dau”, “iti raman dator 2 lei”, cum se intampla in club Two. In Two am observat ca barmanii isi cam insusesc bacsisul singuri si cam uita sa iti dea restul. Oricum e mai bine decat prin cluburile din Bucuresti, unde barmanii te taxeaza uneori si dupa fata, preturile putand sa difere si cu 10 lei.

5. Muzica

Clubul Two, dupa parerea mea, e mult mai ok din punctul de vedere al muzicii care poate fi ascultata. In Wish, initial, acum 1 an era o muzica mult mai buna, dar de curand, au schimbat un stilul si poti asculta muzica comerciala de club dar si hip hop, latino, grecesti, uneori si melodii slow, ceea ce duce mai mult spre o discoteca si nu un club. Am inteles ca targetul clubului Wish, initial, a fost un club pentru toata lumea, neavand un concept de nisa.

In schimb clubul Two, in ceea ce priveste muzica, este peste clubul Wish, aici avand un cuvand de spus si Dj-ul rezident. Muzica este de genul house-ului comercial de ultima ora. In general in prima parte a serii asculti hit-uri noi din domeniu. In Wish mixeaza un dj rezident care a mai pus muzica si in fosta discoteca No Problem, care a functionat in spatiul actualului club.

6. Atmosfera

De fiecare data m-am simtit mai bine in Two in comparatie cu Wish. Atmosfera este mult mai placuta in Two deoarece exista un sistem de lumini care este sincronizat foarte bine cu muzica si ritmurile ei, in plus am ramas impresionat de jeturile de aburi care sunt pulverizate puternic pe ritmurile basului,  de la anumite melodii, si nu deranjeaza “poporul”. Bine ca au renuntat la jeturile de fum, care asfixiau clientii impreuna cu fumul de tigare din club.

Muzica mult mai ok, in Two, asezarea meselor si designul interior avantajea mai mult Two-ul. Si clubul Wish are un design interior la fel de futurist, dar dezavantajul il reprezinta spatiul mare precum si inaltimea clubului. Two e clar avantajat si de spatiul mic, compact, si bine folosit de catre proprietarii, prin amplasarea emselor, a barului, chiar si a unei scene, pe care mai performeaza si formatii la evenimentele organizate dar si animatoarele.

7. Marketing

Conceptul clubului Wish: “club pentru toate gusturile, pentru tot poporul”. Oarecum pozitionarea lui este ok gandita, dar nu va putea sa ocupe locul 1, fiind un club generalist, cu design futurist, ce se vrea oarecum high class. In schimb clubul Two are parte de o mai mare atentie a marketingului. Conceptul clubului Two se aproprie mult de vestitele cluburi din Ibiza gen: Space, Amnezia sau Pacha (nu am fost, dar am ascultat parerea unor turisti clubberi). Se doreste si chiar ajunge sa fie un club high class comercial care se adreseaza oarecum oamenilor cu standarde mai ridicate si cu o varsta medie.

Animatoare, ambele cluburi au. In Wish, sunt mai dezbracate si performeaza mai aproape de clienti. Intr-o seara au fost pur si simplu intinse pe bar, date cu frisca iar clientii erau indemnati sa manance friscata de pe corpul lor, in special de pe fundurile lor bombate. Fiecare are o vestimentetie specifica temei din seara respectiva, dar cele din clubul Two, beneficiaza de “uniforme” mult mai interesante si in plus, sunt mult mai frumoase, mai putina celulita, neinteractionand direct cu clientii, in speta masculii, care beneficiaza doar de miscarile lor pe ritmurile muzicii. In ceea ce priveste animatoarele, Two surclaseaza clubul Wish.

Hostess-ele sunt prezente numai in club Two. Aici a fost o miscare foarte inteligenta din partea managerilor clubului. Sunt 8 sau 10 fete, frumoase binenteles, imbracate fiecare diferit, dar avand cate o tema fiecare costum. Te asteapta zambind la intrare, te ghideaza la masa ta, daca ai una rezervata, iti ureaza bun venit, iar in timpul serii le poti vedea prin club cum danseaza pe langa clienti. Merg in grup organizat de cate doua si te trezesti, la un moment dat, cum danseaza langa tine. Initial, recunosc, ca m-am pacalit si am zis ca sunt simple cliente, pana am intrat in vorba cu o domnisoara si mi-a explicat ca sunt hostesse si rolul lor e sa danseze, sa detensioneze atmosfera si sa ii fac pe clienti sa se simta bine privindu-le.

Designul interior este mai atractiv in Two fata de Wish, care are o tenta futurista dar mai stearsa decat Two. Wish este pe tenta alb-negru si mai multa lumina, in timp ce Two este mai colorat, mai sclipitor dar pe semiintuneric, care sa avantajeze jocul de lumini. Holul de la Two e mai mic si primitor dar beneficiaza de o intrare cu usi din sticla, transparente si cu senzor.

Toaletele. Cele din Wish sunt mai mari, in special cele de la domnisoare, care beneficiaza si de un loc de recreere, o canapea imensa plus oglinzi suplimentare fata de tealeta barbatilor. Toaleta babatilor este si ea mare putand sa tina un flux mare de “vizitatori”. Mai futurist aranjata imi pare toaleta barbatilor din Two, cu toate ca este mai mica, cel putin are un monitor in dreptul pisoarului, in care ruleaza imagini erotice. Nu cred ca ajuta pe nimeni in acele momente, dar ca idee, este interesanta (acel ecran poate fi folosit si pentru reclame special targetate). E primul loc unde am vazut asa ceva, plus mai exista si vegetatie care sa acopere privirile domnisoarelor in cazul in care barbatii nu inchid usa de la toaleta lor.

Ambele cluburi au o garderoba indeajuns de mare pentru multe haine. Ceea ce imi place este faptul ca hainele sunt puse pe umeras si nu agatate de gaica, cum sunt in multe cluburi. Am fost si in |Bucuresti si in Brasov, si in multe cluburi se agata de gaica. Nu e chiar asa de important, dar poate nu doresc sa imi sifonez sacoul de la costum sau haina si sa fie inghesuita cu inca 3-4 pe o agatatoare de cuier. E o chestie de bun simt si de imagine care conteaza in cluburile cu standarde ridicate.

8. Parcarea

La clubul Wish e mai greu cu parcarea. Locurile de parcare sunt pe marginea celor doua bulevarde, iar daca te trezesti sa cauti loc de parcare prea tarziu nu mai ai loc. In schimb, la clubul Two, locuri de parcare sunt destule, pe langa parcarea clubului mai exista si piata Ovidiu, unde ai loc din plin. Daca bei, mai bine iti lasi masina acasa deoarece in ambele locuri spre dimineata politia rutiera te asteapta.

9. Website-urile

Ambele site-uri sunt atragatoare,

Ambele site-uri ofera informatii despre club, evenimente, date de contact, dar si poze din serile de distractii. Pozele sunt updatate dupa o saptamana, asadar, daca ai fost in club weekendul trecut si te-a pozat fotograful oficial al clubului, vei aparea tocmai peste o saptasmana pe site (doar daca arati bine ) ). Pe site se gasesc si filmulete de la evenimentele organizate vineri si sambata (singurele seri in care functioneaza ambele cluburi). Imi par mai frumoase filmele de la clubul Wish, cele dn two fiind filmate doar de la masa dj-ului, in schimb cele din Wish sunt realizate mai comercial.

Diferenta de site-uri (din punctul de vedere a unui utilizator simplu, fara prea multe cunostinte in domeniu) este de culoare, unul fiind pe alb (Wish) altul pe negru (Two).

Mai multe detalii le puteti vedea singuri: website Two vs. website Wish.

In concluzie, eu as merge pe “mana” clubului Two, avand varianta de rezerva clubul Wish. IN viitor o sa merg si in club Crush, de care am auzit ca nu prea este placut de poporul din Constanta si e cel mai gol si decat Wish. Despre clubul Crush o sa vorbim pe viitor in alt post.

Intr-un weekend ajung acasa la ai mei, la Constanta. Cu cateva zile in urma vorbisem cu 2-3 prieteni din copilarie sa iesim in statiunea Mamaia sambata seara. Obiectivul: sa stationam la un restaurant cu prietenele, iubitele, logodnicele (fiecare cu e avea) si sa ne mai vedem, sa mai vorbim si sa mancam ceva. Ne intalnim la Casino. Aglomeratie mare in zona. Terasele si restaurantele full toate. Dupa ce ne perindam prin zona Casino-ului alegem o terasa unde am gasit locuri. Terasa se numeste D’amico. Ne asezam si dupa 10 minute apare si ospatarul. O domnisoara draguta si un pic agitata. Eram 5 persoane. Ne aduce 3 meniuri, ne impartim toti 5 pe cele 3 meniuri si dupa inca 10 minute eram deja hotarati ce sa comandam. Au urmat inca 15 minute de cand am inchis meniurile si le-am pus deoparte pana sa soseasca ospatarita. Ospatarita ne intreaba, iar agitata si grabita, atenta mai mult pe terasa decat la noi, daca ne-am hotarat si ce dorim sa comandam. Comandam pe rand sucurile si ajungem la mancare. O atentionez sa nu ne greseasca comanda, deoarece observasem ca nu prea era atenta la ce comandam si ne intreba de 2 ori ceea ce dorim. Comand o ciorba de burta si o pizza. Urmeaza restul sa comande. Comanda prietena unui prieten. Ea cere o salata de telina. O intreaba pe ospatarita daca maioneza este proaspata, daca este amestecata cu telina, daca este maioneza cumparata la tub sau preparata in bucatarie.

„ – Este maioneza de cumparat? salata e amestecata cu maioneza?”

„ – Este cumparata! si nu este amestecata”

“- Bun, atunci am rugamintea sa imi aduci maioneza separat pe o farfurie”

“- Binenteles” vine replica domnisoarei care ne prelua comanda.

A urmat apoi o perioada destul de lunga, de aproximativ 20 de minute, timp in care am asteptat bauturile. Acestea nu au sosit reci. Cum era de asteptat s-a intamplat prima greseala. Unul din sucuri a fost gresit adus. In loc de 7-Up a aduc un Pepsi. O atentionam pe domnisoara care ne servea ca a gresit si sa aduca un alt suc. Binenteles ca paharele nu erau unele din cele mai curate, dar am trecut cu vederea, mi-am baut berea din sticla.

Dupa inca 20 de minute apare si mancare. “Totul a fost ok” as fi dorit sa imi spun, dar nu a fost nici pe departe asa. Tacamuri murdare, farfurii ciobite aduse repede si puse in fata in 2 minute, de parca se inchidea restaurantul. Mie imi pune ciorba de burta, saracacioasa inca de la prima vedere, deci clar nu am avut o atractie. Nici bine nu ma apuc sa o sarez, ca observ oarecum nedumerit cum vine si pizza.

“- Dar sa sti ca eu nu am inceput sa mananc ciorba si nu inteleg de ce imi aduci si pizza” ii transmit oarecum ironic si dandui de inteles ca nu trebuia sa aduca pizza decat dupa ce termin ciorba.

“- Eu am dat comanda la bucatarie si s-au preparat toate, nu am ce sa mai fac acum”

Primul instinc a fost sa ii spun sa ia pizza, sa o aduca dupa ce termin ciorba si dupa o pauza de 10 minute in care sa mai respir si eu. M-am razgandit. Nu de alta, dar imi era teama sa nu imi aduca pizza inapoi cu cateva “ingrediente” in plus. In acelasi timp prietenei prietenului meu i-a adus salata de telina. Maioneza era pusa deasupra salatei si nicidecum separat pe alta farfurie.

Ii facem semn ospataritei si o chemam. Ii explicam ca i-am cerut sa aduca separat maioneza si sa ia salata, iar ea, putin iritata ne spune sec:

“- Asa era facuta” apoi pleaca (fara sa isi ceara macar scuze de greseala ei sau a bucatariei).

Timp de jumatate de ora nu a mai trecut pe la noi. Scrumiera nu a schimbato, sticlele goale de pe masa nu le-a luat, farfuriile de la primul fel nu le-a vazut, cu toate ca noi terminasem si primul fel si al doilea fel. Pana la urma o zarim si o chemam. Ii spun sec:

“- Te rog sa chemi seful de sala, deoarece doresc sa vorbesc cu el”. Deodata se schimba la fata si se sperie putin. Oare credea ca dupa ce servicii am beneficiat nu ne vom sesiza? Macar asa de forma.

Soseste un domn, imbracat ca si ceilalti ospatari si ii explicam:

- un suc a fost gresit adus:

- salata de telina am ceruto cu maioneza separat si a fost adusa cu maioneza pusa pe salata;

- pahare si tacamuri murdare, masa nu a fost curatata cand ne-am asezat, farfuriile ciobite;

- bauturile nu erau nici reci dar nici calde;

- felul I si felul II puse ambele deodata pe masa, ca la cantina;

- comportamentul ospataritei lasa de dorit;

- debarasarea mesei in timpul sederii nu s-a realizat;

Seful de sala s-a limitat sa ne explice ca este noua si ca o sa o dea afara pe ospatarita la sfarsitul programului, ca isi cere scuze si ca nu se va mai repeta. Standard, ca o poezie care a mai repetato cu siguranta de multe ori. Pe tot parcursul serii am observat ca in dreptul casei de marcat statea un domn care nu parea a angajat. Mi-am dat seama ca el este patronul.

Cerem nota de plata si surpriza! Salata de telina era introdusa in nota, cu toate ca nu sa atins nimeni de ea si a fost luata imediat de binevoietoare domnisoara care ne-a servit. Cand a venit sa i-a nota de plata ii transmitem ca dorim sa vorbim cu proprietarul. Primul instinc a fost ca nu il cunoaste. L-am aratat pe domnul de langa casa si imediat si-a dat seam ca stim despre cine este vorba. Vine proprietarul, se prezinta “Domnul Cristi” si ii explicam inca o data cele intamplate. Din nou mii de scuze, se greseste, e incepatoare, ca nu se va mai repeta. Cel putin la el mi s-a parut ca a spus cu sinceritate. Am scapat totusi fara sa platim salata de telina, in rest si-au batut joc de noi pe banii nostri. Spaga (bacsisul) ospataritei a lipsit cu desarvarsire. daca aveam o punguta cu marunt, cred ca asa plateam.

Oare cine este vinovat in povestea asta?!

De curand am implinit 1 an si 2 luni. NU, nu este varsta mea normala, este varsta mea de bucurestean. Am picat in Bucuresti pe la sfarsitul lunii mai 2007.  Am venit tarziu, puteam sa fac pasul acesta cu primul an de facultate, dar am preferat sa il fac cand eram mai “copt”.

M-am acomodat foarte bine, mai repede decat ma asteptam. Mi-am facut o gasca de prieteni, majoritatea din Constanta. Acum cand merg la Constanta nu mai merg “acasa” ci merg “la ai mei”. Termenul “acasa” este alocat pentru locul de bastina – Bucuresti.

Multi m-au intrebat de ce am venit la Bucuresti din Constanta. Pentru ca pur si simplu am vrut altceva, am vrut mai mult si am crezut, si inca cred, ca se poate mai mult. M-am simtit limitat in Constanta, atat profesional cat si social. Din punct de vedere material poate ca mai bine era in Constanta, daca trag linie la sfarsitul lunii. Dar sunt la inceput de drum aici in Bucuresti, asa ca nu imi fac probleme. Acum am mai multe responsabilitati si ma simt mai bine in pielea mea. Am “visuri” mari pe care o sa le realizez, incet incet.

In concluzie: exist si eu in Bucuresti. Aveti grija !!!