andreibartesch.com

Am iesit sambata cu un prieten vechi si una din colegele de apartament prin centru vechi si istoric din Bucuresti. Nu ne vazusem de mult timp cu Tavi, prietenul nostru comun, asa ca ne-a cautat si am hotarat sa alegem un loc unde sa mai povestim.

Am ajuns pe Smardan si am hotarat sa stam la cafeneaua Van Gogh, fosta Loggia, deoarece niciunul din noi nu a fost acolo. Mi-au placut multe lucruri la noua cafenea printre care: mai luminos decat inainte, aer de cafenea, oglinda mare de pe un perete care amplifica lumina, servirea (chelnerul mai precis: putin umor, si-a facut treaba exact cu trebuie, a facut recomandari, ingrijit, bine crescut) si mesele de la geam.

Exista langa geam mese mai inalte decat celelalte si mai mari cu scaune inalte> mi-au placut aceste mese ca te pune la granita exteriorului cu interiorul. Vezi de “sus” pe clientii din interior si pe trecatorii de afara, unii doar in trecere, altii nehotarati daca vor sa intre sau nu. In fine … senzatia cand stai la masa de la geam, la care pot sa stea aproximativ 6 persoane, este foarte interesanta.

Chestia asta este bine si pentru local. Atunci cand treci pe strada si te uiti spre cafenea o sa vezi ingramadeala mare la geam si o sa iti dea senzatia, ca si trecator, ca este cafeneaua plina si foarte animata. Fiind masa cu mai multe persoane cu siguranta o sa fie si si o masa animata de persoanele in numar mare.

Un minus pe care l-am observat este faptul ca nu exista muzica de fundal care sa se auda mai incet macar. Cafeneaua fiind plina iti da senazatia de zgomot de cantina ce vine de la zumzetul vocilor clientilior. Acest lucru o sa il simti in momentul cand la masa ta este liniste, altfel nici nu sesizezi deoarece te afunzi in discutii.

Cel mai mult si cel mai mult mi-a placut sandwich-ul “Club” care a fost delicios sau chiar divin. Nu imi era tare foame ci mai degraba pofta de un sandwich. Asa ca am comandat un sandwich club, cam la 13 lei daca nu am insel, pe care l-am mancat fara sa respir datorita gustului. Am amncat ulterior inca unul mai pe seara la pub-ul irlandez St. Patrick, tot de pe Smardan, dar nu a fost nici pe departe la fel de gustos si divin ca cel de la Van Gogh.

Acesta era format din doua triunghiuri duble mari cu paine proaspata facuta toast cu pastrama din piept de pui afumata, un fel de bacon uscat si usor afumat si nu foarte sarat, salata proaspata moale (nu tare si asemanatoare ca varza cum este cea de la McDonald’s), rosii proaspete cu gust si un sos de maioneza care probabil a facut diferenta fata de alte sandwich-uri din alte cafenele. Si acum imi este pofta si imi “lasa gura apa” cand scriu aceste randuri. Am fost tentat sa imi mai comanda inca unul dar nu mai puteam sa mananc.

A inceput sezonul 2009 din statiunea Mamaia mai bine de 1 luna. Am inceput sa merg aproape saptamanal pe la Constanta, orasul natal, ca am dorit si pentru ca a si trebuit (din cauza sezonului de nunti).

Evident atat vineri cat si sambata noapte merg si eu ca tot omul prin cluburile din statiunea Mamaia, cu prietenii si prietenele din Constanta sau cu cei care vin la mare din Bucuresti. Nu am apucat sa ajung prin toate dar in mare parte le-am vizitat pe toate (deschise inca).

1. Cel mai des vizitat este club Crush, club care in afara sezonului functioneaza si in orasul Constanta. Cel din statiunea Mamaia este mult mai atractiv decat cel din sezonul rece, datorita aspectului, locatiei si oamenilor care “populeaza” clubul. Intrarea in club Crush Mamaia este de 20 de lei. Cred ca o singura data a fost 25 de lei la un eveniment mai special. Cei care se ocupa de club Crush organizeaza aproape in fiecare weekend evenimente mai interesante sau mai putin interesante, sau cel putin asa par in sms-urile pe care le trimit celor care au intrat in baza lor de date. Clubul Crush se afla in zona Casino, la cap de linie a telegondolei. Este bine aerisit cu piscina si cu o latura deschisa ce permite circulatia aerului, nu prea bine dupa parerea mea.

2. Renumitul club Office si-a deschis cortul si in statiunea Mamaia, in zona hotelului Rex, vis-a-vis de terasa-club Cucaracha. Am ajuns de cateva ori datorita grupurilor de prieteni di Bucuresti care au mers acolo. Clubul pastreaza aceeasi atmosfera ca in anii trecuti atat din punctul de vedere al oamenilor care il frecventeaza, al muzicii si al aspectului (parca un pic mai frumos anul acesta). Pretul de intrare este de 30 de lei. O data am nimerit cand era un concert si a fost 30 de lei dar deobicei platesti 30 de lei si primesti un tichet cu aceeasi valoare cu care iti poti achizitona bautura (o miscare buna pentru atragerea clientilor si a rulajului de bautura).  Clubul este jumatate in cort, jumatate in aer liber (dezavantajat de weekend-urile ploiaose) ce il face sa se diferentieze de restul cluburilor din statiunea Mamaia. In partea de exterior exista si canapele la mese dar si paturi, iar un lucru care face diferenta de alte cluburi (nu este chiar wow dar ca si concept este interesant). Un alt lucru care sare in ochii celor care vor merge in Office este tinuta persoanelor (evident al persoanelor de sex feminin). Cand vei merge in Office Mamaia ochii tai vor avea parte de tinute extravagante, combinatii de culori placute si ultimile tentinte ale modei uneori spre limita de pitzipoanca si cocalari mai moderni.

3. Clubul Fusion. Se afla in cladirea Casino din centru statiunii Mamaia (in fata piatetei cu fantani) in locatia fostului club Goa, care se pare ca nu a avut succes in cei 2 ani de activitate (2 ani daca nu ma insel). Clubul Fusion se remarca prin design-ul interior mai aparte si este la primul sezon de cand este deschis. Clubul apartine proprietarilor (sau o parte din ei) a clubului Two din Constanta, care isi desfasoara activitatea in sezonul de toamna-primavara. Este la inceput si se pare ca vor avea succes deoarece au bagat multi bani in realizarea lui (cum au facut si cu clubul Two). Proprietarii sunt constienti ca sunt la inceput si nu tintesc profit din primul an ci doresc consolidarea brandului pentru anii care vin. Pentru cei care stiu clubul Two si l-au frecventat se vor simti foarte bine si in club Fusion. Muzica este buna iar spre dimineata se pune muzica house de calitate. Au inceput sezonul cu o promovare puternica si cu evenimente aproape in fiecare seara: concerte, petreceri temetice, promotii, animatoare si tot ce trebuie sa aibe o seara de neuitat. Intrarea este de 20 lei.

4. Terasa club Cucaracha nu mai este ce a fost o data, cel putin din punctul meu de vedere. In anii trecuti cand mergeam parca era mai plin, muzica se auzea mai tare (acum cred ca legislatia privitoare la nivelul maxim admins pentru muzica s-a mai schimbat), femeile erau mai frumoase mai multe si mai singure, bautura mai ieftine (glumesc ). Am fost de 3 ori si aprca e din ce in ce mai trist. Multa lume vine si sta putin apoi pleaca in alte cluburi. Folosesc La Cucaracha doar pe post de locatie interimara. Dimineata mai sut cativa dar foarte putini. Imi amintesc de baile in amre pe care le facea in drept cu Cucaracha in diminetile calduroase dupa ce bausem prea mult. Acum nimeni nu mai face baie in mare in dreptul terasei. Ultima data a cantat Mandinga, nu a fost cine stie ce, lunea nu prea era incantata si nici eu. Cred ca voi mai trece doar asa pentru un pahar de bautura si apoi voi alege alt loc pentru a continua seara. Nostalgicii vor merge in continuare, ii vezi dupa fete ca sunt multi .

5. Clubul Mania cu o vechime de aprox. 10 ani poate si mai mult, deoarece nu sunt un client al acestui club inca mai face furori printre cei care ascult muzica house de calitate si merg in clubul Mania pentru dj care sunt invitati. Deobicei dj sunt dintre cei mai cunoscuti pe plan mondial si mixeaza prin cluburile vestitei insule a distractiei Ibiza. Deobicei “actiunea” incepe in acest club undeva dupa ora 01:30 si se incalzeste in jur de ora 03:30. Dj-ul invitat intra mai spre dimineata si sunt evenimente cand petrecerea continua pana a doua zi la pranzinauntru apoi pe plaja la Kudos sau la Ultima Playa (anul acesta nus tiu daca mai este sau nu). Clientii sunt persoane care asculta “profesionist” muzica house si nu pentru incepatori. Se gasesc si incepatori prin club dar putini sunt convertiti. Intrarea variaza in functie de dj-ul invitat. Poate sa ajunga si la 80 lei daca vine Sasha sau 60 lei pentru Digweed, Zabiela, etc (dupa pozitia din topul dj-ilor pe plan modial).

6. In vechia locatie a clubului Amnezia, care a functionat cativa ani, 2 sau 3, acum s-a deschis clubul Bliss. Nu am fost deloc tentat sa intru acolo dar cred ca pana la sfasitul veriii o sa aterizez si acolo. Nu imi spune nimic locul in plus sunt convins ca ar arata la fel ca si fostul club amnezia. Nici nu am vazut lume sa se inghesuie sa intre in club iar marea majoritate a “populatiei” care se perinda in fata intrarii era de varsta mica. Vedem daca rezista si sezonul viitor.

7. Clubul Ibiza se afla peste drum de Hanul Piratilor (ce o ami fi pe acolo). Are aprox 5 ani de cand functioneaza. IN primul an era foarte plin, atat jos la parter si sus la etajul unul. In al doilea an, in prima parte a sezonului a fost si etajul 1 plin cu oameni apoi s-a golit. De 2 ani, de cand au facut si o piscina in centrul clubului, este din ce in ce mai gol iar clientii care inca il mai frecventeaza sunt in medie la frageda varsta de 18-20 de ani si isi fac majoratele pe acolo, deoarece e mai ieftina “masa” si bautura. Nu se plateste intrarea dar nici asa nu prea are rost sa traversezi intreaga statiune Mamaia sa ajungi acolo si sa nu iti placa. Muzica este in limita ok-ului dar nu impresioneaza poate datorita si atmosferei care nu prea este . decaderea a survenit dupa aparitia cluburilor cu nume “greu” sau cu un concept bine pus la punct. Clubul Ibiza are un avantaj mare ca este in aer liber intr-un spatiu ce seamana cu un mini-coloseum. Dezavanatjul este atunci cand ploua dar ai unde sa te retragi ca se gasesc si spatii acoperite.

8. Summer club Tan Tan. Tan Tan a inceput cu o terasa pe plaja in zona Castel din Mamaia, imediat dupa Casino unde se asculta muzica house de calitate buna. Cei care faceau plaja erau clienti fideli ai zonei respective. A functionat pe paja vreme de multi ani, poate 5 sau chiar 6 ani (poate gresesc!). De data aceasta functioneaza in incinta piscinei Castel, de peste drum, unde in trecut a fost clubul Kristal. Vazut de afara pastreaza aceeasi concept ca si fostul club Kristal: mese, canapele mini corturi albe in jurul piscinei. si muzica house. Inca nu am auzit cunoscuti sau prieteni sa fi mers la Summer Tan Tan, dar cu siguranta va fi o locatie la care voi ajunge in aceasta vara.

9. Summer Wish. Am auzit un zvon ca se va deschide si Wish-ul de vara. Poate prea tarziu deoarece este deja jumatatea verii, dar pentru a bifa si acest sezon si pentru sezoanele ce urmeaza  este bine sa se deschida si acesta. Pentru cei care cunosc, Wish este clubul ce activeaza in perioada de toamna, iarna si primavara in Constanta, in zona Dacia (fostul cinematograf Dacia). Sa vedem unde va fii deschis, cum va arata (deoarece proprietarii au un simt foarte dezvoltat asupra design-ului cluburilor si locatiilor deschise de ei – Crazy si Mania).

10. Acum o saptamana inca se mai lucra la clubul Bellagio. Se pare ca si-au facut si ei un cort in spatiul cinematografului in aer liber din zona Casino Mamaia, fostul cinematograf de vara Albatros. Am observat sa se face si o terasa in fata. Cel mai greu o sa fie cu locurile de parcare, dar cred ca toti sunt obisnuiti sa nu gaseasca un loc de parcare in weeeknd in statiunea Mamaia. Sunt curios daca o sa fie la fel de interesant ca cel din Bucuresti.  Ca si in cazul clubului summer Wish, acesta se deschide cam dupa jumatatea sezonului, dar gandurile sunt pentru urmatoarele sezoane.

11. Se implinesc 3 ani, daca nu gresesc, de cand club Gossip este deschis in statiunea Mamaia. Niciodata nu am vazut ingramadeala la intrarea acestui club. Anul acesta nu am apucat sa merg deoarece nici un cunoscut nu a mers acolo sau nu si-a exprimat dorinta de a merge acolo. Am mers acum 1 an si cev dar era in toaman tarziu si clubul era aproape gol, muzica standar de club si nimic care sa ma impresioneze. Anii trecuti vedeam pe mash-ul de la fatada clubului ca aveau dj si concerte programate pentru toata vara. Ei bine in aceasta vara am observat ca nu isi promoveaza nimic. Si-au dat seama ca tot atatia oameni vor vizita clubul.

12. Bamboo – nu stiu si nu ma intereseaza

Daca mai apare ceva, voi mai scrie, daca nu voi scrie la anul .

Duminica, ma trezesc cu greu dupa ora pranzului. Imi pregatesc ceva de mancare, lenevesc jumatate de zi si apoi ies in oras. De data asta am fost anuntat  ca trebuie sa iesim la o cafea si trebuie sa mergem intr-un loc nou. Asa ca Ramy a ales cafeneaua Pascucci.

Unde se afla Pascucci Coffee Shop? Adresa: Calea Dorobantilor numarul 152. Deci, cum vii de la intersectia Stefan cel Mare cu Dorobanti, mergi spre piata Dorobanti si dupa ce treci de jumatatea drumul (piata Dorobanti se vede, deci poti sa aproximezi jumatatea drumului) pe partea dreapta se vede Pascucci Coffee Shop deoarece scrie mare cu litere luminoase rosii, iar cafeneua are geamuri in loc de pereti, ceea ce o face mai interesanta.

Pascucci Coffee Shop

Initial am ajuns 3 persoane si ne-am asezat la o masa de 4. Era in jur de ora 17:15 minute si cafeneua era pe jumatate plina. Intr-o jumatate de ora au mai venit doua prietene si deja eram 5, asadar am fost nevoiti sa tragem un scaun, foarte greu dealtfel, parca avea o tona. Nu a sarit nici un ospatar sa ne ajute. Normal, deoarece in Romania este stimulata libera initiativa. Intre timp cafeneaua s-a mai umplut cu specimene care mai de care, care se perinda prin zona Dorobanti si se afiseaza.

Cafeneaua este luminoasa si draguta, iar atmosfera placuta dar nu iesita din comun fata de alte cafenele standard. Majoritatea persoanelor cu care am fost, 7 la final, au spus ceva de genul: “o cafenea ca toate celelalte aflata la nivelul mediu al cafenelelor bucurestene”.

“Dai click si asculta si muzica”

Sa va spun parerea mea si a prietenelor mele despre cafenea:

a) Serviciile Pascucci:

- bune, nu iesite din comun, servirea oarecum in graba dar cu finalitate fericita, per general nu am fost nemultumiti dar nici nu am beneficiat de un tratament mai bun decat in alte cafenele;

- scrumierele schimbate cand aproape se umpleau, debarasarea cu putina intarziere dar facuta cum trebuie;

b) Produsele Pascucci:

- prietenele mele au spus ca frape-ul, cafeaua si ciocolata calda nu exceleaza in nici un fel, chiar amintind alte locuri unde se pot consuma asa ceva mai de calitate;

- desertul insa isi merita toate laudele. Geo a mancat o prajitura sau tort cu capsuni delicioase. Nu am gustat dar exclama de zor spunand ca nu a mai mancat asa ceva in alta parte. Ospatarul chiar a mentionat ca desertul pe care Geo il dorise prima data s-a terminat repede deoarece s-a cerut de multi clienti si nu aveau un stoc asa mare.

- un lucru care m-a uimit pe mine cel mai tare si poate sa diferentieze Pascucci de alte cafenele este faptul ca produsele cerute arata exact ca in poza de prezentare din meniu. Andrada a cerut un gen de frape, pe care nu il tin minte acum, iar ospatarul i-a sugerat acel sortiment si a mentionat: “este la fel ca in poza, va place cum arata?!”. Ca si gust nu s-a ridicat la nivelul prezentarii;

- spre sfarsitul sederii am vazut si rafturile cu produse care pot fi achizitionate. In drum spre toaleta am vazut umerasele cu bluze, tricouri si alte haine personalizate cu brandul Pascucci. Intradevar prezentarea si calitatea lor par foarte bune, nu ma pot pronunta mai mult deoarece nu am fost atent la produsle respective;

c) Mobilierul din cafeneua Pascucci:

- mobilierul comod, placut la atingere dar si vizual. Am observat ca respecta aceeasi linie ca si cafenelele din alte tari, deoarece cafeneaua Pascucci, este in franciza la noi, franciza luata de catre compania cu acelasi nume cu cafeneua Velvet Cafe (se aude ca va investi cateva milioane de euro in cafenele din Romania);

- scaunele selecte sunt si foarte grele, deoarece am incercat sa mutam cateva la masa noastra. Dupa o ora jumatate eram deja 7 persoane la o masa de 4;

- masa de o culoare neagra cu geam deasupra foarte sic si din material bun. Se vede ca s-a investit destul de multi bani in mobilierul din interior. INtr-un colt din cafenea o masa mare cu cateva scaune foarte frumoase si o mini canapea era rezervata pentru oameni importanti;

- barul si el foarte select, bine luminat, cu produsele bine dispuse pentru prezentare, mai ales deserturile gustoase, care erau prezentate in genul cofetariilor italiene ( nu degeaba este o cafenea italiana). Ma gandesc ca daca doresti sa iti comanzi cevapentru acasa te poate servi, doar este un coffee shop;

- undeva in partea stanga cum intri in cafenea , langa geam se afla un postament mai inalt pe care se afla 3 mese si la care toti clientii single, femei sau barbatii se asezau, deoarece vederea asupra cafenelei e cea mai buna de acolo;

d) Toaleta cafenelei Pascucci:

- ca orice client, ma ajung si pe mine nevoile umane asa ca pornesc la toaleta. Se ajunge mai greu ca esti indus un pic in eroare de designul interior, dar ajungi cu bine. Toaleta la barbati este incapatoare, dar sa nu te gandesti ca este un spatiu mare si dreptunghiular. Nu, este un spatiul mare format din mai multe holuri mici. Este ok amenajat, respectand stilul si conceptul cafenelei, neavand nimic de reprosat;

- toaleta echipata cu tot ce trebuie, daca nici aici pe Dorobanti nu ai avea prosoape de hartie sapuniera cu sapun lichid, am ajunge de rasul lumii;

e) Parcarea cafenelei Pascucci:

- eu unul am fost norocos ca am ajuns pe la 17:15, dar dupa o ora cafeneaua era deja plima si cand am iesit pe la 19:30 nu mai erau locuri de parcare in jur;

- dupa parerea mea parcare se gaseste in weekend in timpul zilei, mai greu este in weekend la orele de varf, spre seara si in timpul saptamanii pe perioada zilei, cand este bataie pe orice centimetru de astfalt.

f) Clientii cafenelei Pascucci:

- majoritatea clientilor sunt persoane peste 25 de ani chiar usor spre 30 de ani media de varsta, cu venituri peste medie, dupa aspectul, comportamentul si masinile parcate langa cafenea;

- in mare parte, cand am fost eu acolo, erau cupluri, femei singure care au “iesit ca fetele” sa se etaleze prin fata barbatilor potenti, financiar evident, prieteni, cum era cazul nostru, si cativa barbati singuri care au iesit  sa se relaxeze si ei la o cafea si sa vada minunatiile feminine ce au iesit la “prezentare”

- eu cum eram cu 5 prietene si un amic, privirile tipilor din cafenea erau indreptate catre masa noastra. Tipele singure se uitau si ele la masa noastra dar nu la mine, cum m-as fi asteptat dar la prietenele mele. Ce sa ii faci, analiza concurentei este foarte importanta intr-un oras unde sunt 4 femei la un barbat;

- tipele singure care le-am observat in Pascucci, si in alte cafenele pe Dorobanti, deobicei se compun din 3 prietene: una frumoasa foc cu decolteu si tot ce are mai bun pus in evidenta, una mai uratica care si ea incearca sa se puna in evidenta si ultima, draguta de fel dar mai simplista care nu epateaza pe langa celelalte doua. Asta este gasca standard. Daca nu ma credeti iesiti si o sa vedeti;

- evident sa nu uitam cuplurile care le-am observat in Pascucci coffe shop care si ele se impart in doua categorii: cele romantice care nu observa ceea ce este in jur si vorbesc intre ei, isi soptesc ceva la ureche, se mangaie subtil, uneori si un mic sarut, iar persoanele din jur nu exista. Deobicei le vezi in colturi ale cafenelei. Cuplurile gen “vedete” cum le numesc eu, le vezi cum nu vorbesc deloc, se uita fiecare pe pereti, la ceilalti clienti, in majoritate la persoanele de sex opus, de parca nu au venit impreuna iar cand pleaca mai au putin si pleaca pe rand.

g) Preturile:

- evident preturi de Dorobanti, o cafea undeva in jur de 10 lei, un frape, sortiment special, intre 22 si 25 de lei, o bere intre 9 lei si 18 lei, salatele (daca imi amintesc bine) tot pe undeva pe la 25 de lei.

h) Website-ul: lipseste cu desavarsire. Daca chiar doresti sa vezi website-ul Pascucci trebuie sa te multumesti cu cel italian.

Vorbeam, zilele trecute, cu o cunostinta care lucreaza intr-un club de “fitze”, din categoria society club sau high class club. Din vorba in vorba ajungem la subiectul zilei: criza.  Eram interesat de cum sunt afectate cluburile din Bucuresti de criza.

Intrebare: ” Cum se simte criza in clubul in care lucrezi? ”

Raspuns: ” Daca inainte aveam 500-600 de clienti intr-o seara, acum sunt cam 400, maxim 450. Criza se simte la incasari. Acum am scazut cu 40 %  – 50 %.”

Concluzie: Vizual, in cluburi, nu se simte inca o scadere, decat in cluburile mici unde 100 de clienti lipsa se observa repede, dar consumatia a scazut aproape la jumatate. Acum clientul nu mai consuma, in medie, 3-4 pahare de bautura, consumatia unui client a ajuns la o medie de 1-2 pahare.

Dovada: Barmanii nu mai sunt ocupati toata seara, ci doar la inceputul serii cand toti clientii care vin isi comanda ceva de baut. Apoi barmanii pot fi vazuti cum stau, aranjeaza bautura prin bar, fac curat, numara banii, sau danseaza. Ce? Sunt mai putini barmani acum? Pai ce credeai ca ei nu sunt afectati!

Parere:

1. Cred ca intr-o luna maxim o sa se simta si o reducere mai drastica a clientilor ce frecventeaza cluburile.

2. Pot spune ca acelasi lucru e valabil si pentru baruri, cafenele si restaurante.

Exact …

Am scris un post in care am laudat faptul ca nu se fumeaza in club Office Bucuresti. Mi-a placut acest lucru, chiar daca sunt un fumator. Ei bine, am fost in acesta sambata iar in club Office cu gandul ca nu se fumeaza. Am intrat,  am ajuns la bar si cand sa comand vad cum un barman cum fuma mai pe ascuns. Eh e de al casei si isi permite, zic eu. De unde atat. Incep sa ma uit in jur si observ fum in aer si dupa ce am dat o raita in raza vizuala am vazut 2-3 oameni fumand. Un prieten cu care am fost in club si era fumator nu stia ca in club nu se fuma sau ca este interzis fumatul. Isi aprinde o tigare si tind sa ii spun ca nu se fumeaza. Nu apuc ca il vad si pe dj cu tragea pofticios din tigare.

“E belita treaba” (vorba unei prietene), s-a renuntat la ideea de a fi un club exclusivist pentru nefumatori.

Pacat … (

Pe pereti inca mai sunt afise cu fumatul interzis, scrumiere nu sunt, la intrare sus este o pancarda mare in care se explica ca este un club de nefumatori. Am aprins si eu o tigare. Eram la bar. barmanul m-a vazut si imi aduce un pahar umed cu un chistoc inauntru. Culmea barmanul mi-a dat si o scrumiera. Tigari cred ca se vindeau, nu am apucat sa vad daca cineva a cumparat, dar exista un display de genul unui cub in care statea majestuos un pachet de Dunhill rosu in mijlocul barului.

Clar… fumatul este interzis … dar nu te opreste nimeni, daca vrei totusi sa fumezi. Regulile nu se respecta de clienti iar proprietarii clubului accepta sa se fumeze.

Ma intreb daca e legal acest lucru. O sa ma documentez!

Vineri am hotarat impreuna cu 3-4 prieteni si prietene sa iesim la o cafea spre seara, dupa ce terminam munca. Deobicei vineri seara iesim la o cafea, sau “cico” (denumirea normala a unei iesiri in oras cand mergem doar sa bem ceva, fara sa continuam si cu o iesire in club), ca sa ne mai vedem, sa mai discutam, sa mai aflam ultimile noutati din viata noastra sau alta intamplari din saptamana care tocmai s-a scurs.

De aceasta daca locul trebuia ales de catre mine. Am ales Geisha Cafe, deoarece in timpul saptamanii trecusem de doua ori pe langa locatia cafenelei si imi ramasese intiparit in minte. Cafeneaua se afla pe strada C.A. Rosetti, numarul 10, Bucuresti. Locatie centrala, aproape de aglomeratia barurilor, cafenelelor si cluburilor din zona Mendeleev si Amzei. Inainte se afla o alta cafenea, nu stiu cum se numea, dar Geisha Cafe imi place.

Pornind de la numele cafenelei am fost curios sa aflu ce este o geisha. Aici si aici puteti afla mai multe informatii.

Dupa ce am cerut nota, domnisoara care ne-a servit ne-a explicat ca se face o tombola care o sa fie de ziua indragostitilor si ne-a cerut datele sa participam. Am fost deacord. Poate unul din noi castiga excursia de doua persoane pe Valea Doftanei. Nu cred ca am norocul asta dar nu se stie niciodata. Oricum ideea unei tombole intr-o cafenea care se adreseaza clientilor dintr-o anumita perioada este foarte buna. Pentru acest lucru acord cafenelei Geisha nota 10.

Despre Geisha Cafe:

• servirea: rapida si cu zambetul pe buze; domnisoara care ne-a servit a fost foarte amabila
• preturile: sunt putin peste media preturilor de cafenele dar nu exagerate, avand in vedere zona in care se afla cafeneaua; meniul il puteti accesa aici;
• design-ul interior: dragut, simplu, cu cateva picturi conform conceptului, dar nu exceleaza in ceea ce priveste aproprierea de conceptul cafenelei; se vede ca nu s-au investit multi bani pentru a apropria design-ul interior de concept; ca sa aibe un real succes ar trebui sa se mai bage bani in design; per general imi pare totusi ok;
• mobilier: frumos, un pic futuristic, scaunele comode, in schimb canapeaua din a doua camera nu este asa de comoda dupa cum pare (poate se va achizitiona alta canapea); mesele nu sunt ingramadite ca in alte cafenele, ceea ce este un plus, deoarece ofera o mai amre intimitate intre clienti dar si un flux mai bun al clientilor printre mese;
• atmosfera: placuta, relaxanta si destinsa; cafeneaua este bine iluminata, fundalul sonor placut dar nu am bagat de seama daca muzica este conform conceptului cafenelei, ceea ce nu cred;
• toaleta: mica dar ok, curata, in stilul cafenelei, si dotata cu tot ceea ce trebuie;
• parcarea: mai greu cu parcarea datorita zonei. Ziua nu gasesti sigur loc de parcare iar seara in weekend nici atat; Vineri  seara, cand am fost, erau locuri destule;
• website: interesant dar s-a incarcat greu. Informatii sunt putine dar am observat un lucru care nu se gasesc la alte cafenele: meniu online in format pdf;

Anul trecut am fost de vreo 2-3 ori prin club Office in Bucuresti, dar niciodata sa vin si sa stau acolo toata noaptea. De fiecare data soseam din alt loc: restaurant, bar sau club. Ultima data cand am mers a fost in prima sambata din an, cred ca era 3 ianuarie, si mi-a placut cel mai mult. De ce? Pentru ca, incepand cu anul 2009, clubul Office Bucuresti a devenit club pentru nefumatori.

Scriu acest post deoarece vreau sa laud initiativa proprietarilor acestui club pentru ca l-au transformat intr-un club de nefumatori. Tin sa precizez ca eu sunt un fumator moderat. Am avut in viata mea 2 tentative esuate de a ma lasa de fumat, iar acum mi-am propus ca in primele 3 luni din 2009 sa ma las de fumat. Sper sa reusesc. Revenind, vreau sa precizez ca a fost prima data cand am petrecut intr-un club in care nu se fumeaza. Imi doream acest lucru si s-a intamplat. Senzatia este placuta si te distrezi mai bine, iar acest lucru o spune chiar un fumator. Singurul loc unde am observat ca se fumeaza este la toaleta. Cand am mers la toaleta imi dadusera lacrimile, din cauza fumului, in doar 3-4 minute cat am stat acolo.

De ce cred eu ca foarte bine ca nu se fumeaza in club Office, in acest caz:

• parul, hainele si tot corpul nu se imbiba cu fum de tigare. Cand am ajuns acasa camasa inca imi mai mirosea a lenor.
• respiri mai bine, nu te ustura ochii, respiratia nu iti mai miroase (chiar daca esti nefumator, tot iti miroase un pic gura de la fumul pe care il respiri). A doua zi dupa ce m-am trezit respiratia nu imi mirosea, respiram bine, nu eram ragusit si in plus nu simteam ca am petrecut toata noaptea intr-un club.
• daca bei, te imbeti mai usor. Unele persoane cu care am fost au baut si se mirau ca nu s-au imbatat sau cu greu au intrat in lumea lui Bahus.
• vezi tot clubul. Stateam in mijlocul clubului si ma uitat in toate partile. De data aceasta, cand nu se fuma in club, se vedea clubul pana in cel mai indeprtat coltisor. Inainte cand se fuma nu dezluseai toate persoanele si locurile din club.
• femeile/barbatii ii vezi clar si nu te pacalesti cand abordezi sau esti abordata.
• chiar daca esti fumator fumezi mai putin si te vei simti mai bine. Fumatorii din grupul cu care am fost, cam faceau ture pe la toaleta sa fumeze dar au fumat putin. Intradevar cei majoritatea au spsus ca e cam greu sa bei fara sa fumezi, dar eu cred ca te poti obisnui. Eu nu am fumat deloc in aceea seara si m-am simtit foarte bine.
• se spune ca esti mai viril iar hormanii tropaie mai tare in tine, daca iti petreci seara intr-un club unde fumatul este strict interzis. Cand ajungi acasa, in compania unei persoane de sex opus ai sanse sa te simti si mai bine (nu bag mana’n foc, dar ramane de experimentat).

Cum este Clubul Office?!

• se afla la subsol, ca marea majoritate a cluburilor si barurilor din zonele centrale a Bucurestiului;
• adresa: str. Tache Ionescu, nr. 2, sector 1; in zona Piata Amzei, la intersectia cu strada Mendeleev, langa Trattoria Il Calcio;
• amenajarea interioara: o combinatie de glam, mobilier de birou, de aici si numele clubului, cu tente spre high class sau cum e la moda acum society club; pe scurt designul interior este foarte frumos peste media cluburilor bune din Bucuresti;
• muzica: placuta, comerciala, dansabila, mixata foarte bine; genuri diferite de la house, disco, latino, ‘90 la hip-hop;
• animatoarele sunt ok si danseaza bine, tinuta lor e placuta vizual;
• luminile nu reprezinta punctul forte al clubului poate si datorita spatiului, cam iti bate in ochi de multe ori si devine deranjant;
• preturile. Pretul de intrare era la inceputul anului, fara sa fie vreo seara speciala, de 20 lei. Plateai si primeai un card cu care puteai sa iti platesti consumatia. Preturile la bar deasemene destul de accesibile pentru zona de cluburi din Bucuresti. Un redbull era aprox. 12 lei si o cola parca 8 lei;
• spatiul interior este reprezentat de un culoar larg in forma de U, unde barul este in interiorul U-ului. Cum intri mesele se afla pe partea dreapta si barul pe stanga. E oarecum mic spatiul. Am nimerit o data cand era plin iar ultima oara la jumatate de capacitate si aceeasi impresie am avut-o, un spatiu nu prea generos dar care nu te impiedica sa te simti bine.
• barmani sunt ok, o data mi s-a parut ca unul e prea figurant si parca imi face nu stiu ce onoare ca ma serveste. Boul nu isi dadea seama ca eu eram clientul si el isi castiga existenta de pe urma clientilor, dar exista specimene si specimene.

Sper sa se deschida si cateva cafenele pentru nefumatori, poate si baruri iar cluburile pentru nefumatori sa devina cat mai multe. Mai stie cineva cluburi, baruri sau cafenele pentru nefumatori?

Kristal Glam Club

Nu o sa povestesc prea mult despre Kristal Glam Club deoarece nu sunt un client fidel al clubului, doar un trecator ocazional. Oricum o sa povestesc o intamplare oarecum haioasa care s-a desfasurat in singura seara cand am fost in Kristal, adica intr-o sambata cand clubul a aniversat 5 ani. In aceea seara a fost la pupitru Steve Lawler.

Ce mi-a placut in Kristal:

• Spatiul – clubulfoarte spatios, inaltimea cladirii in interior era marea ceea ce ofera o aerisire destul de buna la cat de mult se fumeaza. La intrare, in interiorul clubului, deasemenea mult spatiu pentru cei care vor sa iasa la aer, sa dea un telefon, sa vorbeasca sau sa arunce o privire la restul persoanelor care se mai perinda in vestibul;
• Sonorizarea – cum ii sta bine unul club de muzica house, sonorizarea foarte buna, muzica data la maxim insa nu chiar sa iti sparga si urechea dar sa iti vibreze plamanii in tine;
• Barul - foarte mare, mai ales ca intr-o seara normala vin multi clienti, putand astfel sa serveasca sau sa tina in asteptare ami multe persoane. Chiar am avut loc la un moment dat sa stam si la bar si sa bem;
• Stampila – in Kristal, dupa ce platesti biletul de intrare, esti stampilat de catre bodyguard cu cerneala invizibila. Stampila se vede doar la lumina neonului fosforescent de la intrare. Acest lucru mi se pare foarte frumos. Sunt cluburi in care mergi si cand esti stampilat te umple cu cerneala pe toata mana si te murdaresti, ori  cernela respectiva se sterge foarte greu, iar pana sterge o porti pe brat ca o bucata de carne care iese de la abator;
• Garderoba - printre putinele cluburi care au la garderoba umerase. Tot timpul am apreciat cluburile care au garderoba cu umerase;
• Dj-ul – Steve Lawler – a pus muzica foarte buna si ma facut sa ma simt foarte bine, avand in vedere ca nu este un club 100% pe gustul meu. Imi place dar as merge mai rar. de fel sunt un ascultator de muzica house dar mai spre comercial. Kristal nu este genul de club cu muzica house comerciala, dar imi palce muzica totusi;
• Design-ul – Interiorul este amenajat in stilul Glamour, dupa cum spune si numele clubului. Monitoarele imense de pe pereti, parca 14 am numarat, si candelabrul din mijlocul ringului, sub care dansau animatoarele, sunt de mare efect. Pozitionarea Dj-ului iar face ca asezarea sa fie una foarte buna pentru ascultatorii de muzica si fanii dj-ului care au loc sa stea in fata pupitrului acestuia. Deasemenea pe margine se afla mesele dispuse, daca imi amintesc pe 3 randuri in genul amfiteatrului.

Ce nu mi-a palcut:

• Toaleta – mizerabile, neingrijita, iar la barbati am impresia ca este destul de mica pentru numarul normal de oameni care sunt intr-o seara. Oricum am nimerit intr-o seara cand erau toaletele infundate apa pe jos fara hartie si sapun la toaleta;
• Animatoarele – fara vlaga, nu prea se potriveau miscarile lor cu muzica care se auzea. Nu mai zic de celulita si burtica ca ma gandesc ca poate asa e la moda acum. Din 4 tipe 2 sigur nu aveau ce cauta (oricum am vazut ca nu prea erau bagate in seama de nimeni). Costumatia mai salva un pic din aparente, era oarecum spectaculoasa, dar nu indeajuns pentru un club house unde animatoarele si animatorii (aici nu am vazut) ar trebui sa faca spectacol atat prin miscare cat si prin costumatie;
• “Poporul” – adica clientii sau clubberii. Nu am nimic cu ei, de vina cred ca sunt eu. De ce nu mi-au placut? Pentru ca 75% din clientii din aceea seara era undeva sub 20 de ani. Foarte putini erau apropiati de varsta mea. Toti erau intr-o stare, sa ii spun, de ameteala alcoolica, nu vreau sa ma gandesc la altceva ca nu mi-am dat seama. Pustoaice la greu, unele imbracate parca pentru a poza pentru pitzipoanca.org depasind astfel stilul glam. Prea multe freze gen emo pentru mine (sa nu se inteleaga gresit ca am ceva cu persoanele respective). In concluzie nu erau pe gustul meu si nici eu cred ca pe gustul lor;
• Pretul biletului – 50 lei- dar a fost pana la urma ok, avand in vedere ca era un dj cunoscut si implinea clubul 5 ani. daca gandesc rautacios as fi putut sa spun ca atunci cand e ziua clubului putea sa faca cinste daca nu cu o intrare mai ieftina macar cu bautura mai ieftina ca si acolo un long drink de genul wiskey cu energizant era la 25 de lei. Oricum intrarea a fost ok si nu as putea sa zic ca ma deranjat prea tare;

De atunci nu am mai fost dar cred ca o sa mai ajung in curand acolo daca am un grup de prieteni, ca data trecuta, cu are sa merg.

Va urma un post cu o intamplare oarecum hazlie dar si trista in acelasi timp care s-a petrecut in aceea seara.

In ultimile 2-3 luni am avut ocazia sa “vizitez” 2 baruri din categoria Piano Bar. Acestea sunt: The Jack’s si Limelight.

Cum am ajuns in Limelight?! Eram intr-o vineri prin Planters si prin Terimus, si am hotarat, impreuna cu George si Raluca, sa mergem in Limelight. “Acolo intri iti iei ceva de baut si trebuie doar sa zambesti, tipe sunt din plin si vor doar agatate”, spune Raluca. Eu cu George, am zambit si am zis: “Pai ce mai stam, hai sa vedem minunea asta”.

Am ajuns acolo. Situatia nu era asa cum o prezentase Raluca. Intradevar lume destula, animata de muzica live cantata la clape, chitara si voce de catre 2 tipi bulgari. Muzica buna te facea sa te simti bine si chiar te indemna sa dansezi, deoarece jumatate din audienta chiar dansa. In jurul “barului pian” era strans poporul si savura cate un pahar de bautura.

Femeile erau si ele destule, dar oarecum trecute de 25 de ani si chiar pe la 35, dar varsta nu are limite, deci ce mai conteaza. Nu astepta nimeni sa fie “agatata”, asa cum ne spusese Raluca, dar erau destule fete zambitoare. Am testat sociabilitatea persoanelor de sex feminin si era oarecum ok dar la limita. E clar ca nu ne incadram in limitele lor de varsta. Am mai auzit povesti de genul: “sunt tipe care iti ofera un anumit tip de companie”, dar nu ma pot pronunta exact daca asa este sau nu. Se perindau si cativa straini, probabil de la hotelurile din zona in cautare de “capatuiala”. Poate au succes.

Cu alta ocazie am fost insotit de gasca si o tipa din America, care a ramas oarecum impresionata ca exista un bar de genul acesta, cu muzica live, americana si cantata spre foarte bine. A doua oara cand am ajuns mi-am dat seama ca tipele de aici joaca “inabordabila” destul de subtil. Am ramas uimit sa vad si doua cupluri de tipe lesbi. Nu am fost socat ca nu am nimic impotriva lor dar nu am mai vazut live, dea lungul serii atata afectiune, tandrete, priviri si gesturi intre 2 cupluri de femei. Va trebui sa ma obisnuiesc, vin vremuri “grele”.

Despre Limelight am mai citit aici, aici si aici, in schimb despre The Jack’s nu am gasit nimic scris (evident la o cautare nu chiar amanuntita).

Cum am ajuns la The Jack’s? Ramy mi-a recomandat sa emrg acolo, dupa ce fusese si ea cu putin timp inainte. Am ajuns cu o buna prietena din Constanta, care muncea la acel moment dat in Bucuresti. Am ajuns intr-o zi de miercuri seara. Era cam gol, nu canta nimeni. Ulterior a inceput tipul sa cante la pian si cu vocea. Se pricepea. Am stat cam 2 ore, de la 22:30 pana dupa miezul noptii. Intre timp cantaretului ia sosit si partenerul de cantat. Canta la chitara. Am inteles ca amandoi sunt bulgari si ca ar face parte din grupul de cantareti care isi fac veacul si la pianul din Limelight. Intre timp au sosit si “vizitatorii” si barul s-a umplut la jumatate de capacitate. Clientii erau oarecum mai in varsta, trecuti de 30 de ani, chiar 35, in majoritate barbati, chiar si cateva vedete din lumea muzicii. Am avut impresia ca erau si tipii de la Iris.

Localul e mult mai placut decat Limelight, mai luminos, mai primitor, si design-ul interior respecta mai mult conceptul de piano bar precum si cel al numelui. Nu exista mese la care sa te asezi, singura masa fiind cea din jurul painului, in schimb in Limelight sunt cateva mese ducand astfel conceptul piano bar mai mult spre club. La The Jack’s se respecta astfel conceptul de piano bar, deoarece locurile unde poti sa savurezi o bautura sunt la bar, in jurul pianului, si pe margine unde sunt scaune si “tejgheaua” aferenta. Pe perete exista si un acvariu foarte placut, dar mic. Bauturile nu sunt chiar ieftine, dar acum depinde si de buzunar.

Am mai fost si intr-o seara de sambata, tot in jur de 12 noaptea si era super full. De aceasta data s-a schimbat raportul persoanelor de sex masculin si feminin. Era cam la egalitate. Majoritatea oricum vin in gasca, atat cupluri cat si cei singuri sau singure. La un moment dat era o mica gasca de tipe, care chicoteau, dar facea pe inabordabilele, cel putin la prima vedere. Uneori ma gandesc de ce mai ies unii oameni in oras?!?! Daca nu vor sa socializeze cel mai bine sa stea acasa. Daca ies in oras, intr-un bar sau club, acolo sunt oameni, care deobicei socializeaza in anumite limite impuse de bunul simt. Ei bine, sunt si persoane de sex feminin care nu prea adopta partea de socializare, dar asta e alta discutie.

Recomand aceste doua locuri daca vrei sa mergi sa bei ceva si sa asculti muzica live si buna, sau daca vrei sa mergi cu o tipa sa ascultati impreuna melodii de drag si dor. In cazul fetelor daca vrei sa iesiti “ca intre fete” recomand sa mergeti atat in Limelight cat si in The Jack’s. Atmosfera, muzica, persoanele din zona sunt sigur mai mult decat ok.

Din cele doua mai mult imi place The Jack’s.

Unde se afla fiecare?

Limelight il puteti gasi pe Calea Victoriei Nr. 100, mai precis in spatele Hotelului Hilton, la subsol. Se afla langa o caserie UPC.

The Jack’s se afla pe str. George Enescu nr. 10 colt cu str. G. Clemenceanu.

Cand ajung in Constanta ies mai mult prin oras dar imi mai vizitez si rudele si prieteni. Seara merg prin cluburi, mai vad si eu “poporul” din Constanta. De fiecare data cand am fost am gasit doar doua cluburi deschise: Club Two si Club Wish. Acum am inteles ca e deschis si Club Crush, pe care inca nu am apucat sa il vizitez. Asadar dupa cateva nopti petrecute in ambele cluburi mi-am format o parere despre amandoua.

1. Unde se afla?

Club Wish se afla in partea de nord a orasului, la intersectia bulevardului Tomis, care strabate orasul, cu bulevardul Lapusneanu, care face legatura dintre gara si statiunea Mamaia. Zona unde se afla se numeste Dacia ( de la fostul cinematograf Dacia).

Club Two se afla in zona veche, mai precis in zona Piata Ovidiu, pe strada Marc Aureliu, numarul 11. Mai precis, pentru cunoscatori, in spate la restaurantul New Pizzico.

2. Spatiul

Wish este clubul castigator la spatiul pe care il ofera clientilor. Acest lucru poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Avantajul il reprezinta capacitatea mare de clienti pe care poate sa il aiba, in schimb dezavantajul apare in cazul unei seri in care nu sunt destui clienti. Astfel clubul poate sa para gol, neanimat si chiar plictisitor, daca muzica nu este una care sa iti placa. Two este mai mic si cu o capacitate de “stocare” a clientilor mai mica fata de Wish, ceea ce face din el si in serile mai putin frecventate un club mai plin de viata.

Wish, beneficiaza de un loc imens la intrare pentru cei care doresc sa se odihneasca, sa respire un pic de aer curat si sa priveasca lumea care intra si iese din club, sau care merge la toaleta. E clar ca daca traversezi acel hol, vei fi privit sau privita (chiar dezbracata din priviri in cazul fetelor, asa ca atentie cum va imbracati si cum va miscati).

3. Persoanele care frecventeaza clubul.

Este clar ca fiecare club are clienti fideli, din ce am observat in serile in care am fost, ca sunt destule persoane (majoritatea fete) pe care nu le vezi in ambele cluburi, ci doar in unul din ele, amplasate in aceleasi zone ale clubului (la bar, la o anumita masa, sau anumit loc unde danseaza). Oricum, majoritatea sunt clienti ai ambelor cluburi, chiar si in aceeasi seara.

Media varstei clientilor difera. In clubul Two media varstei este mai mare, as aprecia undeva in jurul varstei de 25-30 de ani, in schimb in club Wish varsta este mai mica undeva intre 20-25 de ani (aprecierea varstei medii este dupa aspectul vizual, nu am intrebat pe nimeni).

In ambele cluburi se pot observa personalitati ce se doresc din sfera high class a societatii constantene, care vor sa fie in lumina reflectoarelor, dar si persoane simple, care vin la club sa danseze, sa bea si sa se distreze cu prietenii.

Vestimentatia este cat se poate de “colorata” si nu se prea diferentieaza mult, poate doar in club Two (pentru o persoana care se pricepe in arta vestimentatiei) se regasesc clienti cu o vestimentatie mai de bun gust sau care sa atraga atentia (in cazul persoanelor de sex feminin).

Pentru barbatii care merg sa agate, cu siguranta vor gasi mai multe oportunitati in clubul Two decat in Wish, fiind specimene mai rafinate, mai de bun gust si mai deschise spre socializare.

4. Preturi

Clubul Two se detaseaza fata de Wish, in ceea ce priveste preturile de la bar. Preturile sunt mai mari in clubul Two cu aprox. 10%. Daca bauturile energizante sunt la acelasi pret 12 lei, coca cola difera de la 6 lei in Wish la 7 lei in Two, iar un pahar de wiskey cu cola este la 14 lei in Wish si la 18 lei in Two.

Am mai observat un aspect, in ceea ce priveste plata consumatiei. Daca in clubul Wish barmanul te taxeaza exact cat face bautura ceruta si iti aduce tot restul, fara scuze de genul “nu am marunt”, “vino mai tarziu deoarece acum nu am sa iti dau”, “iti raman dator 2 lei”, cum se intampla in club Two. In Two am observat ca barmanii isi cam insusesc bacsisul singuri si cam uita sa iti dea restul. Oricum e mai bine decat prin cluburile din Bucuresti, unde barmanii te taxeaza uneori si dupa fata, preturile putand sa difere si cu 10 lei.

5. Muzica

Clubul Two, dupa parerea mea, e mult mai ok din punctul de vedere al muzicii care poate fi ascultata. In Wish, initial, acum 1 an era o muzica mult mai buna, dar de curand, au schimbat un stilul si poti asculta muzica comerciala de club dar si hip hop, latino, grecesti, uneori si melodii slow, ceea ce duce mai mult spre o discoteca si nu un club. Am inteles ca targetul clubului Wish, initial, a fost un club pentru toata lumea, neavand un concept de nisa.

In schimb clubul Two, in ceea ce priveste muzica, este peste clubul Wish, aici avand un cuvand de spus si Dj-ul rezident. Muzica este de genul house-ului comercial de ultima ora. In general in prima parte a serii asculti hit-uri noi din domeniu. In Wish mixeaza un dj rezident care a mai pus muzica si in fosta discoteca No Problem, care a functionat in spatiul actualului club.

6. Atmosfera

De fiecare data m-am simtit mai bine in Two in comparatie cu Wish. Atmosfera este mult mai placuta in Two deoarece exista un sistem de lumini care este sincronizat foarte bine cu muzica si ritmurile ei, in plus am ramas impresionat de jeturile de aburi care sunt pulverizate puternic pe ritmurile basului,  de la anumite melodii, si nu deranjeaza “poporul”. Bine ca au renuntat la jeturile de fum, care asfixiau clientii impreuna cu fumul de tigare din club.

Muzica mult mai ok, in Two, asezarea meselor si designul interior avantajea mai mult Two-ul. Si clubul Wish are un design interior la fel de futurist, dar dezavantajul il reprezinta spatiul mare precum si inaltimea clubului. Two e clar avantajat si de spatiul mic, compact, si bine folosit de catre proprietarii, prin amplasarea emselor, a barului, chiar si a unei scene, pe care mai performeaza si formatii la evenimentele organizate dar si animatoarele.

7. Marketing

Conceptul clubului Wish: “club pentru toate gusturile, pentru tot poporul”. Oarecum pozitionarea lui este ok gandita, dar nu va putea sa ocupe locul 1, fiind un club generalist, cu design futurist, ce se vrea oarecum high class. In schimb clubul Two are parte de o mai mare atentie a marketingului. Conceptul clubului Two se aproprie mult de vestitele cluburi din Ibiza gen: Space, Amnezia sau Pacha (nu am fost, dar am ascultat parerea unor turisti clubberi). Se doreste si chiar ajunge sa fie un club high class comercial care se adreseaza oarecum oamenilor cu standarde mai ridicate si cu o varsta medie.

Animatoare, ambele cluburi au. In Wish, sunt mai dezbracate si performeaza mai aproape de clienti. Intr-o seara au fost pur si simplu intinse pe bar, date cu frisca iar clientii erau indemnati sa manance friscata de pe corpul lor, in special de pe fundurile lor bombate. Fiecare are o vestimentetie specifica temei din seara respectiva, dar cele din clubul Two, beneficiaza de “uniforme” mult mai interesante si in plus, sunt mult mai frumoase, mai putina celulita, neinteractionand direct cu clientii, in speta masculii, care beneficiaza doar de miscarile lor pe ritmurile muzicii. In ceea ce priveste animatoarele, Two surclaseaza clubul Wish.

Hostess-ele sunt prezente numai in club Two. Aici a fost o miscare foarte inteligenta din partea managerilor clubului. Sunt 8 sau 10 fete, frumoase binenteles, imbracate fiecare diferit, dar avand cate o tema fiecare costum. Te asteapta zambind la intrare, te ghideaza la masa ta, daca ai una rezervata, iti ureaza bun venit, iar in timpul serii le poti vedea prin club cum danseaza pe langa clienti. Merg in grup organizat de cate doua si te trezesti, la un moment dat, cum danseaza langa tine. Initial, recunosc, ca m-am pacalit si am zis ca sunt simple cliente, pana am intrat in vorba cu o domnisoara si mi-a explicat ca sunt hostesse si rolul lor e sa danseze, sa detensioneze atmosfera si sa ii fac pe clienti sa se simta bine privindu-le.

Designul interior este mai atractiv in Two fata de Wish, care are o tenta futurista dar mai stearsa decat Two. Wish este pe tenta alb-negru si mai multa lumina, in timp ce Two este mai colorat, mai sclipitor dar pe semiintuneric, care sa avantajeze jocul de lumini. Holul de la Two e mai mic si primitor dar beneficiaza de o intrare cu usi din sticla, transparente si cu senzor.

Toaletele. Cele din Wish sunt mai mari, in special cele de la domnisoare, care beneficiaza si de un loc de recreere, o canapea imensa plus oglinzi suplimentare fata de tealeta barbatilor. Toaleta babatilor este si ea mare putand sa tina un flux mare de “vizitatori”. Mai futurist aranjata imi pare toaleta barbatilor din Two, cu toate ca este mai mica, cel putin are un monitor in dreptul pisoarului, in care ruleaza imagini erotice. Nu cred ca ajuta pe nimeni in acele momente, dar ca idee, este interesanta (acel ecran poate fi folosit si pentru reclame special targetate). E primul loc unde am vazut asa ceva, plus mai exista si vegetatie care sa acopere privirile domnisoarelor in cazul in care barbatii nu inchid usa de la toaleta lor.

Ambele cluburi au o garderoba indeajuns de mare pentru multe haine. Ceea ce imi place este faptul ca hainele sunt puse pe umeras si nu agatate de gaica, cum sunt in multe cluburi. Am fost si in |Bucuresti si in Brasov, si in multe cluburi se agata de gaica. Nu e chiar asa de important, dar poate nu doresc sa imi sifonez sacoul de la costum sau haina si sa fie inghesuita cu inca 3-4 pe o agatatoare de cuier. E o chestie de bun simt si de imagine care conteaza in cluburile cu standarde ridicate.

8. Parcarea

La clubul Wish e mai greu cu parcarea. Locurile de parcare sunt pe marginea celor doua bulevarde, iar daca te trezesti sa cauti loc de parcare prea tarziu nu mai ai loc. In schimb, la clubul Two, locuri de parcare sunt destule, pe langa parcarea clubului mai exista si piata Ovidiu, unde ai loc din plin. Daca bei, mai bine iti lasi masina acasa deoarece in ambele locuri spre dimineata politia rutiera te asteapta.

9. Website-urile

Ambele site-uri sunt atragatoare,

Ambele site-uri ofera informatii despre club, evenimente, date de contact, dar si poze din serile de distractii. Pozele sunt updatate dupa o saptamana, asadar, daca ai fost in club weekendul trecut si te-a pozat fotograful oficial al clubului, vei aparea tocmai peste o saptasmana pe site (doar daca arati bine ) ). Pe site se gasesc si filmulete de la evenimentele organizate vineri si sambata (singurele seri in care functioneaza ambele cluburi). Imi par mai frumoase filmele de la clubul Wish, cele dn two fiind filmate doar de la masa dj-ului, in schimb cele din Wish sunt realizate mai comercial.

Diferenta de site-uri (din punctul de vedere a unui utilizator simplu, fara prea multe cunostinte in domeniu) este de culoare, unul fiind pe alb (Wish) altul pe negru (Two).

Mai multe detalii le puteti vedea singuri: website Two vs. website Wish.

In concluzie, eu as merge pe “mana” clubului Two, avand varianta de rezerva clubul Wish. IN viitor o sa merg si in club Crush, de care am auzit ca nu prea este placut de poporul din Constanta si e cel mai gol si decat Wish. Despre clubul Crush o sa vorbim pe viitor in alt post.