Sandwich-ul Club de la Grand Cafe Van Gogh
by Andrei on Jan.10, 2010, under Cluburi, baruri si cafenele
Am iesit sambata cu un prieten vechi si una din colegele de apartament prin centru vechi si istoric din Bucuresti. Nu ne vazusem de mult timp cu Tavi, prietenul nostru comun, asa ca ne-a cautat si am hotarat sa alegem un loc unde sa mai povestim.
Am ajuns pe Smardan si am hotarat sa stam la cafeneaua Van Gogh, fosta Loggia, deoarece niciunul din noi nu a fost acolo. Mi-au placut multe lucruri la noua cafenea printre care: mai luminos decat inainte, aer de cafenea, oglinda mare de pe un perete care amplifica lumina, servirea (chelnerul mai precis: putin umor, si-a facut treaba exact cu trebuie, a facut recomandari, ingrijit, bine crescut) si mesele de la geam.
Exista langa geam mese mai inalte decat celelalte si mai mari cu scaune inalte> mi-au placut aceste mese ca te pune la granita exteriorului cu interiorul. Vezi de “sus” pe clientii din interior si pe trecatorii de afara, unii doar in trecere, altii nehotarati daca vor sa intre sau nu. In fine … senzatia cand stai la masa de la geam, la care pot sa stea aproximativ 6 persoane, este foarte interesanta.
Chestia asta este bine si pentru local. Atunci cand treci pe strada si te uiti spre cafenea o sa vezi ingramadeala mare la geam si o sa iti dea senzatia, ca si trecator, ca este cafeneaua plina si foarte animata. Fiind masa cu mai multe persoane cu siguranta o sa fie si si o masa animata de persoanele in numar mare.
Un minus pe care l-am observat este faptul ca nu exista muzica de fundal care sa se auda mai incet macar. Cafeneaua fiind plina iti da senazatia de zgomot de cantina ce vine de la zumzetul vocilor clientilior. Acest lucru o sa il simti in momentul cand la masa ta este liniste, altfel nici nu sesizezi deoarece te afunzi in discutii.
Cel mai mult si cel mai mult mi-a placut sandwich-ul “Club” care a fost delicios sau chiar divin. Nu imi era tare foame ci mai degraba pofta de un sandwich. Asa ca am comandat un sandwich club, cam la 13 lei daca nu am insel, pe care l-am mancat fara sa respir datorita gustului. Am amncat ulterior inca unul mai pe seara la pub-ul irlandez St. Patrick, tot de pe Smardan, dar nu a fost nici pe departe la fel de gustos si divin ca cel de la Van Gogh.
Acesta era format din doua triunghiuri duble mari cu paine proaspata facuta toast cu pastrama din piept de pui afumata, un fel de bacon uscat si usor afumat si nu foarte sarat, salata proaspata moale (nu tare si asemanatoare ca varza cum este cea de la McDonald’s), rosii proaspete cu gust si un sos de maioneza care probabil a facut diferenta fata de alte sandwich-uri din alte cafenele. Si acum imi este pofta si imi “lasa gura apa” cand scriu aceste randuri. Am fost tentat sa imi mai comanda inca unul dar nu mai puteam sa mananc.
Related posts:
- Vacanta la Brasov si club the Moose Imi e dor de Brasov. As vrea iar sa il...
- Club Office Bucuresti, a fost club de nefumatori Exact … Am scris un post in care am laudat...
- Club Office Bucuresti, club de nefumatori Anul trecut am fost de vreo 2-3 ori prin club...
- Geisha Cafe Vineri am hotarat impreuna cu 3-4 prieteni si prietene sa...
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
